7 întrebări cu Dr. Dragoș Brihac, medic primar chirurgie toracică: cancerul bronhopulmonar, de la primele semne la tratamentul chirurgical

În cadrul rubricii „7 întrebări cu medicul specialist”, Medicina-Timișoara.ro aduce în atenția cititorilor informații medicale explicate direct de specialiști, într-un format accesibil și orientat către prevenție, diagnostic și opțiunile actuale de tratament.

În această ediție discutăm cu Dr. Dragoș Brihac, medic primar chirurgie toracică, despre chirurgia toracică și una dintre cele mai importante patologii din această specialitate: cancerul bronhopulmonar.

De ce cancerul pulmonar este descoperit adesea târziu? Care sunt simptomele care ar trebui să ne determine să mergem la medic? Când poate fi indicată intervenția chirurgicală și cât de mult contează depistarea precoce?

Dr. Dragoș Brihac explică rolul chirurgului toracic în diagnostic și tratament, principalele semnale de alarmă și importanța prevenției, în special în cazul fumătorilor și al persoanelor expuse profesional la noxe.

I. Ce este chirurgia toracică și cu ce se ocupă, mai exact?

Chirurgia toracică este specialitatea care se ocupă de afecțiunile organelor situate în cutia toracică, în afara inimii și a vaselor mari - practic plămânii, traheea, pleura, mediastinul, esofagul, peretele toracic și diafragmul.

Intervenim atât în patologia oncologică - tumori pulmonare, ale pleurei sau mediastinului, cutiei toracice - cât și în cea non-oncologică: infecții pulmonare complicate, chist hidatic pulmonar, pneumotorax, colecții pleurale, traumatisme toracice sau malformații congenitale.

Pe lângă actul chirurgical propriu-zis, o parte importantă a activității este diagnosticul - biopsii, mediastinoscopii, toracoscopii exploratorii - pentru a stabili exact natura unei leziuni înainte de a decide tratamentul.

II. Cât de frecvent este cancerul bronhopulmonar în România și cine este cel mai expus?

Cancerul pulmonar rămâne, din păcate, una dintre cele mai frecvente forme de cancer și principala cauză de deces prin cancer, atât la nivel mondial, cât și în România.

Este mai frecvent la persoanele peste 55-60 de ani, iar bărbații sunt încă majoritari printre pacienți, deși diferența față de femei se reduce constant, pe măsură ce fumatul a devenit mai răspândit și în rândul populației feminine în ultimele decenii.

Din nefericire, o mare parte din cazuri ajung la medic în stadii avansate, tocmai pentru că boala evoluează mult timp fără simptome zgomotoase.

III. Care sunt semnele care ar trebui să ne trimită la medic?

Semnalele de alarmă includ o tuse persistentă care nu cedează în câteva săptămâni sau care își schimbă caracterul la un fumător, expectorația cu striuri de sânge, durerile toracice care nu au altă explicație, scăderea inexplicabilă în greutate, oboseala marcată sau episoadele repetate de infecții respiratorii în aceeași zonă a plămânului.

Niciunul dintre aceste semne nu înseamnă automat cancer, dar orice combinație dintre ele, mai ales la o persoană fumătoare sau expusă profesional la noxe, merită investigată prin radiografie sau, ideal, tomografie computerizată toracică.

IV. Cum se pune diagnosticul și ce rol are chirurgul în această etapă?

Diagnosticul pornește de obicei de la o imagine suspectă pe radiografie sau tomografie, urmată de confirmarea histologică - adică trebuie să dovedim, prin biopsie, că este vorba de o tumoră malignă și de ce tip.

Chirurgul toracic intervine adesea chiar în această fază, prin proceduri minim invazive precum bronhoscopia, mediastinoscopia sau toracoscopia, care permit recoltarea de țesut din zone greu accesibile altfel.

Ulterior, evaluăm împreună cu oncologul, radioterapeutul și pneumologul stadiul bolii, pentru a stabili dacă intervenția chirurgicală este indicată sau dacă pacientul beneficiază mai mult de tratament oncologic ori radioterapie.

V. Ce opțiuni de tratament există astăzi pentru cancerul pulmonar?

Tratamentul depinde în primul rând de stadiul bolii și de tipul histologic.

Când tumora este localizată și pacientul este apt din punct de vedere funcțional, intervenția chirurgicală - rezecția pulmonară, de la o simplă segmentectomie până la o lobectomie sau, mai rar, o pneumonectomie - oferă cele mai bune șanse de vindecare.

În stadiile mai avansate, tratamentul se bazează pe chimioterapie, radioterapie, terapii țintite pentru mutații genetice specifice sau imunoterapie, adesea combinate.

Progresul din ultimii ani a venit în special din terapiile țintite și din imunoterapie, care au schimbat prognosticul multor pacienți care înainte aveau opțiuni limitate.

VI. Cât de mult contează depistarea precoce pentru șansele de vindecare?

Contează decisiv.

Un cancer pulmonar depistat într-un stadiu incipient, tratat prin rezecție chirurgicală, poate avea rate de supraviețuire la 5 ani semnificativ mai bune decât aceleași cazuri descoperite tardiv.

Problema reală este că, în majoritatea cazurilor, boala nu dă simptome evidente în stadiile inițiale, motiv pentru care screeningul prin tomografie cu doză joasă la persoanele cu risc crescut - fumători de lungă durată, peste o anumită vârstă - este recomandat în multe țări și ar trebui discutat și în România mai activ cu medicul de familie.

VII. Ce rol au fumatul și expunerea la noxe în apariția cancerului pulmonar?

Fumatul rămâne, de departe, principalul factor de risc - este implicat într-o proporție covârșitoare din cazurile de cancer pulmonar, iar riscul crește proporțional cu numărul de ani și de țigări fumate, dar scade progresiv după renunțare.

Fumatul pasiv are, la rândul lui, un rol dovedit.

Pe lângă tutun, expunerea profesională sau de mediu la substanțe precum azbestul, radonul, siliciul cristalin, arsenul sau anumite hidrocarburi din industria chimică și metalurgică crește semnificativ riscul, mai ales atunci când se combină cu fumatul, ale cărui efecte se potențează reciproc.

De aceea recomand întotdeauna, pacienților expuși profesional, un control pneumologic periodic, indiferent dacă fumează sau nu.

Prin această ediție a rubricii „7 întrebări cu medicul specialist”, mesajul principal este unul esențial: în cancerul bronhopulmonar, timpul poate face diferența.

Persistența unor simptome respiratorii, apariția sângelui în expectorație, scăderea inexplicabilă în greutate sau infecțiile respiratorii repetate nu trebuie ignorate, în special în cazul persoanelor cu factori de risc.

Depistarea precoce poate crește semnificativ posibilitățile de tratament și poate permite intervenția chirurgicală într-un stadiu în care boala este încă localizată.