Când este necesară o expertiză medico-legală psihiatrică, cum se stabilește discernământul unei persoane și ce implicații poate avea un diagnostic psihiatric într-un dosar penal? În cadrul rubricii „7 întrebări cu medicul specialist”, Dr. Ioana Cârstoc, medic primar medicină legală, Expert Medico-Legal Gradul I și șef lucrări universitare, explică rolul acestei evaluări, particularitățile examinării persoanelor adulte și minore și importanța concluziilor medico-legale în actul de justiție.
Expertiza medico-legală psihiatrică reprezintă una dintre cele mai complexe evaluări medico-legale, având rolul de a analiza starea psihică a unei persoane în raport cu o anumită faptă sau situație juridică. Ea nu se limitează la stabilirea unui diagnostic psihiatric, ci urmărește, în funcție de obiectivele stabilite de organele judiciare, aprecierea capacității psihice a persoanei la un anumit moment și a implicațiilor medico-legale ale unei eventuale tulburări psihice.
I. Când poate fi solicitată o expertiză medico-legală psihiatrică?
Expertiza medico-legală psihiatrică este dispusă de organele judiciare, în situațiile în care este necesară evaluarea capacității psihice a unei persoane în raport cu o anumită faptă sau circumstanță juridică.
În cazul persoanelor adulte, una dintre cele mai frecvente situații este evaluarea capacității psihice la momentul săvârșirii unei fapte prevăzute de legea penală, în vederea stabilirii discernământului.
Este important de subliniat că existența unui diagnostic psihiatric nu echivalează automat cu lipsa discernământului. Evaluarea medico-legală trebuie să stabilească în ce măsură tulburarea psihică existentă la momentul respectiv a influențat capacitatea persoanei de a înțelege semnificația și consecințele propriilor acte și de a-și controla conduita.
În cazul minorilor, expertiza are particularități suplimentare. Pentru minorii care au între 14 și 16 ani, răspunderea penală este condiționată de existența discernământului la momentul săvârșirii faptei. Prin urmare, evaluarea medico-legală psihiatrică urmărește nu numai existența unei eventuale tulburări psihice, ci și nivelul dezvoltării psihice, cognitive, afective și volitive a minorului.
În ultimii ani, evaluarea medico-legală psihiatrică a minorilor victime ale unor forme de abuz sexual a devenit deosebit de importantă, inclusiv pentru aprecierea eventualelor consecințe psihice ale experienței traumatice.
II. Cine realizează expertiza medico-legală psihiatrică?
Expertiza medico-legală psihiatrică se realizează prin examinarea nemijlocită a persoanei, în cadrul unei comisii alcătuite dintr-un medic legist și doi medici psihiatri. În funcție de particularitățile cazului, comisia poate solicita participarea sau coopta specialiști din alte domenii biomedicale.
Evaluarea nu se bazează exclusiv pe discuția cu persoana examinată. Membrii comisiei analizează documentele medicale, datele relevante din dosarul cauzei, antecedentele personale și psihiatrice, precum și circumstanțele în care s-a produs fapta.
Atunci când este necesar, pot fi solicitate investigații medicale sau psihologice suplimentare, astfel încât concluziile să se bazeze pe o evaluare cât mai completă și obiectivă.
III. Un diagnostic psihiatric înseamnă automat lipsa discernământului?
Nu.
Aceasta este una dintre cele mai frecvente confuzii privind expertiza psihiatrică medico-legală.
Un diagnostic psihiatric nu determină, prin el însuși, existența sau inexistența discernământului. Ceea ce trebuie analizat este efectul concret al tulburării psihice asupra funcționării persoanei la momentul săvârșirii faptei.
Un aspect fundamental este diferențierea dintre starea psihică actuală și starea psihică existentă la momentul faptei.
O persoană poate prezenta, la momentul examinării, o tulburare psihică severă, fără ca aceasta să fi existat sau să fi avut aceeași intensitate la momentul săvârșirii faptei. Invers, o persoană poate fi stabilizată psihiatric la momentul expertizei, deși la momentul faptei a prezentat o decompensare psihică importantă.
Prin urmare, aprecierea medico-legală se raportează în primul rând la starea psihică existentă la momentul relevant din punct de vedere juridic.
IV. Ce se întâmplă dacă se constată lipsa discernământului?
În situația în care se constată că, la momentul faptei, persoana nu a avut capacitatea psihică necesară, consecințele juridice sunt stabilite de organele judiciare.
Din punct de vedere medico-legal, poate fi evaluată și necesitatea instituirii unor măsuri de siguranță cu caracter medical, în funcție de starea psihică și de riscul asociat acesteia.
Printre măsurile prevăzute de Codul penal se numără obligarea la tratament medical și internarea medicală.
Aceste măsuri au caracter medical și de siguranță, neavând natura unei pedepse. Scopul lor este protejarea persoanei și a societății și asigurarea tratamentului necesar.
V. Cât timp durează aceste măsuri?
Durata măsurilor de siguranță cu caracter medical nu trebuie confundată cu durata unei pedepse.
Menținerea sau încetarea acestora este raportată la evoluția stării psihice și la condițiile prevăzute de lege. Unele tulburări psihice pot necesita tratament de lungă durată, în timp ce altele pot prezenta o evoluție favorabilă și o remisiune semnificativă sub tratament.
Prin urmare, instituirea unei măsuri medicale nu trebuie privită ca o sancțiune permanentă, ci ca o măsură adaptată unei stări psihice și unui risc care trebuie reevaluate în timp.
VI. Cum este analizat consumul de alcool sau substanțe psihoactive?
Prezența alcoolului sau a altor substanțe psihoactive la momentul săvârșirii unei fapte reprezintă un element important al evaluării medico-legale, dar nu permite, prin simpla sa constatare, formularea unei concluzii privind discernământul.
Trebuie analizate natura și cantitatea substanței consumate, momentul consumului, rezultatele toxicologice, manifestările clinice și comportamentale și, mai ales, efectul concret al intoxicației asupra capacităților psihice.
De asemenea, trebuie diferențiată intoxicația voluntară de cea involuntară, deoarece acestea au consecințe juridice diferite.
Expertiza trebuie să stabilească, atunci când este posibil, în ce măsură starea de intoxicație a influențat capacitatea persoanei de a înțelege și de a-și controla comportamentul, fără ca simpla existență a unei alcoolemii sau a unei substanțe psihoactive să fie echivalată automat cu lipsa discernământului.
VII. Ce poate fi evaluat în cazul minorilor victime ale abuzului sexual?
În cazul minorilor victime ale unor presupuse abuzuri sexuale, evaluarea medico-legală psihiatrică are o particularitate importantă: nu urmărește stabilirea vinovăției autorului și nici nu poate transforma evaluarea psihiatrică într-un test de „adevăr” al declarației copilului.
Evaluarea urmărește, în primul rând, nivelul dezvoltării psihice a minorului, inclusiv dezvoltarea cognitivă, afectivă și morală, precum și eventualele particularități care pot influența modul de percepere și relatare a evenimentelor.
Se investighează existența unei eventuale patologii psihice sau a unor modificări psihopatologice și se apreciază dacă acestea pot fi puse în legătură cu evenimentul traumatic reclamat.
Pot fi evaluate manifestări precum anxietatea, depresia, simptomele posttraumatice, manifestările disociative, tulburările de comportament, modificările școlare și sociale sau alte consecințe psihice relevante.
Un obiectiv important îl reprezintă aprecierea legăturii de cauzalitate dintre evenimentul traumatic reclamat și modificările psihice constatate, ținându-se cont și de existența unor factori psihologici sau psihiatrici anteriori.
În funcție de obiectivele stabilite de organul judiciar, pot fi evaluate și capacitatea de înțelegere a semnificației actului sexual, particularitățile dezvoltării psihosexuale și, în situațiile în care cadrul juridic o impune, capacitatea de a consimți.
Expertiza medico-legală psihiatrică reprezintă o evaluare complexă, interdisciplinară, în care diagnosticul psihiatric este doar unul dintre elementele analizate.
Întrebarea fundamentală nu este întotdeauna „Ce diagnostic are persoana?”, ci „Care era starea sa psihică la momentul relevant și în ce măsură aceasta îi influența capacitățile psihice?”
În cazul minorilor, această analiză devine și mai complexă, deoarece trebuie luate în considerare vârsta, nivelul dezvoltării psihice, maturitatea afectivă și cognitivă, contextul familial și social și, atunci când este cazul, consecințele psihice ale experiențelor traumatice.
Prin natura sa, expertiza medico-legală psihiatrică se află la intersecția dintre medicină, psihologie și drept, iar obiectivul său principal este furnizarea unei evaluări științifice și obiective care să permită organului judiciar să ia o decizie fundamentată.
Sursă: Interviu Medicina-Timisoara.ro cu Dr. Ioana Cârstoc, medic primar medicină legală.