În cadrul rubricii „7 întrebări cu medicul specialist”, Dr. Dragoș Brihac, medic primar chirurgie toracică, explică ce este pleurezia, cunoscută popular drept „apa la plămâni”, care sunt cauzele și simptomele acesteia, cum se stabilește diagnosticul și în ce situații este necesară intervenția chirurgului toracic. Un dialog despre o afecțiune care poate avea cauze diverse și despre importanța stabilirii diagnosticului și a tratamentului adecvat.
În cadrul rubricii „7 întrebări cu medicul specialist”, Medicina-Timisoara.ro aduce în atenția cititorilor informații medicale explicate direct de specialiști, într-un format accesibil și orientat către prevenție, diagnostic și opțiunile actuale de tratament.
În această ediție discutăm cu Dr. Dragoș Brihac, medic primar chirurgie toracică, despre pleurezie, o afecțiune caracterizată prin acumularea de lichid în cavitatea pleurală, care poate apărea în contextul unor boli pulmonare, cardiace, renale sau oncologice.
Ce înseamnă, de fapt, „apa la plămâni”? Care sunt simptomele care ar trebui să ne determine să mergem la medic? Cum se stabilește cauza acumulării de lichid și în ce situații devine necesară intervenția chirurgicală?
Dr. Dragoș Brihac explică principalele manifestări ale pleureziei, metodele de diagnostic și posibilitățile actuale de tratament, subliniind importanța evaluării medicale la timp.
I. Ce este pleurezia, cunoscută popular drept „apa la plămâni”?
Lichidul nu se află în plămân, ci în cavitatea pleurală, spațiul dintre cele două foițe care învelesc plămânul.
În mod normal, în acest spațiu există doar 10–20 ml de lichid. Atunci când lichidul se acumulează în exces, plămânul este comprimat, iar respirația devine dificilă.
Este important să facem diferența între pleurezie și edemul pulmonar. În cazul edemului pulmonar, lichidul se acumulează chiar în alveole, în timp ce în pleurezie acesta se află în cavitatea pleurală.
II. Care sunt principalele cauze ale pleureziei?
Cauzele sunt foarte variate și depind de afecțiunea care determină acumularea lichidului.
Transsudatele, adică lichidele sărace în proteine, apar în insuficiența cardiacă, ciroză sau boli renale.
Exsudatele, lichide bogate în proteine, apar în pneumonii, tuberculoză, embolie pulmonară sau afecțiuni oncologice, precum cancerul pulmonar, metastazele și mezoteliomul.
În cavitatea pleurală se pot acumula și alte tipuri de lichid, precum sânge, situație numită hemotorax, puroi, în cazul empiemului, sau limfă, în chilotorax.
III. Care sunt semnele și simptomele care ar trebui să ne trimită la medic?
Cel mai frecvent, pleurezia se manifestă prin lipsa de aer, mai ales la efort, și prin durere toracică accentuată la inspirația profundă.
Pot apărea și tuse uscată sau senzație de greutate în piept. Atunci când pleurezia este asociată unei infecții, pot fi prezente febra și frisoanele.
Există însă și situații în care colecțiile mici de lichid nu provoacă simptome evidente și sunt descoperite întâmplător, în timpul unor investigații imagistice.
IV. Cum se stabilește diagnosticul pleureziei?
Diagnosticul începe cu examenul clinic, care poate evidenția matitate la percuție și diminuarea sau absența murmurului vezicular.
Confirmarea se realizează prin investigații imagistice, precum radiografia toracică, ecografia toracică și tomografia computerizată.
Ecografia toracică este deosebit de utilă și pentru ghidarea puncției pleurale.
O etapă importantă în stabilirea cauzei este toracocenteza, adică puncția pleurală, prin care se recoltează lichid pentru analiză.
Sunt evaluate aspectul lichidului, proteinele, LDH-ul, conform criteriilor Light, pH-ul, glucoza, citologia, culturile microbiologice și, în anumite situații, ADA.
Dacă, în urma acestor investigații, cauza rămâne neclară, poate fi necesară efectuarea unei biopsii pleurale.
V. Când este necesară intervenția chirurgului toracic în cazul pleureziei?
Chirurgul toracic intervine atunci când pleurezia nu mai reprezintă doar consecința unei alte boli, ci necesită drenaj sau o intervenție chirurgicală.
Aceste situații includ pleurezia parapneumonică complicată și empiemul, caracterizat prin acumularea de puroi în cavitatea pleurală, cu pH scăzut și colecții compartimentate.
De asemenea, intervenția poate fi necesară în hemotorax, chilotorax, pleurezie malignă recidivantă sau atunci când diagnosticul rămâne neclar și este necesară o biopsie pleurală.
O altă situație este reprezentată de plămânul „încarcerat” sau fibrotorace, în care plămânul nu se mai poate reexpanda corespunzător.
Trebuie precizat că pleurezia asociată insuficienței cardiace, de exemplu, rămâne în primul rând în responsabilitatea cardiologului.
VI. Ce opțiuni de tratament există astăzi pentru pleurezie?
Tratamentul urmărește, în primul rând, cauza care a determinat acumularea lichidului pleural. În funcție de afecțiunea asociată, pot fi utilizate antibiotice, diuretice sau terapii oncologice.
Atunci când este necesară evacuarea lichidului, una dintre proceduri este toracocenteza evacuatoare, care permite ameliorarea dificultăților respiratorii. Evacuarea se realizează prudent, de obicei în limita a 1–1,5 litri pe ședință, pentru evitarea edemului de reexpansiune.
Drenajul pleural, prin montarea unui tub de dren, este utilizat în empiem, hemotorax și colecții mari. În cazul colecțiilor septate pot fi administrate fibrinolitice intrapleurale.
O altă opțiune este chirurgia toracoscopică minim invazivă, cunoscută sub denumirea de VATS, care permite evacuarea colecțiilor, debridarea, lavajul și efectuarea biopsiilor pleurale.
În pleurezia malignă recidivantă pot fi utilizate pleurodeza cu talc sau cateterul pleural tunelizat, pentru ameliorarea confortului pacientului și reducerea spitalizărilor repetate.
În formele cronice de empiem sau în fibrotorace, atunci când plămânul nu se mai poate reexpanda, poate fi necesară decorticarea pleurală. Aceasta se realizează, de regulă, prin toracotomie, adică prin chirurgie clasică, deschisă, abordul toracoscopic fiind rareori fezabil în aceste situații.
VII. Ce mesaj ar trebui să rețină pacienții despre pleurezie și importanța diagnosticului precoce?
Lipsa de aer apărută recent, durerea toracică sau febra asociată tusei nu trebuie ignorate și nu ar trebui tratate acasă fără o evaluare medicală.
Pleurezia este un semn, nu o boală în sine, iar prognosticul depinde de cauza care a determinat acumularea lichidului.
Cu cât diagnosticul este stabilit mai repede, cu atât tratamentul poate fi mai simplu, iar recuperarea mai bună.
Un empiem tratat la timp se poate rezolva adesea doar prin drenaj, în timp ce un empiem neglijat poate necesita intervenții chirurgicale mai ample, inclusiv decorticare prin toracotomie.
Prin această ediție a rubricii „7 întrebări cu medicul specialist”, este evidențiată importanța recunoașterii simptomelor respiratorii și a identificării cauzei acumulării de lichid pleural.
Pleurezia poate apărea în contextul unor afecțiuni cu grade diferite de severitate, iar tratamentul trebuie adaptat fiecărui pacient. Diagnosticul stabilit la timp poate permite intervenții mai puțin complexe și poate reduce riscul apariției complicațiilor.
Sursă: Interviu Medicina-Timisoara.ro cu Dr. Dragoș Brihac, medic primar chirurgie toracică.