„Polipii” la copii sunt un motiv frecvent de prezentare la medicul ORL. Respirația pe gură, sforăitul, nasul înfundat sau somnul agitat îi pot face pe părinți să se întrebe dacă este nevoie de tratament sau chiar de intervenție chirurgicală. Dr. Gionea Cătălin, medic specialist ORL în Timișoara, explică ce sunt vegetațiile adenoide, când devin o problemă și în ce situații este recomandată evaluarea ORL.
În acest interviu, Dr. Gionea Cătălin, medic specialist ORL, vorbește despre „polipii” la copii, una dintre problemele frecvent întâlnite în cabinetul ORL pediatric
„7 întrebări cu medicul specialist” este o rubrică Medicina-Timisoara.ro dedicată pacienților care vor explicații clare, direct de la profesioniști. Săptămânal, abordăm o temă medicală de interes, într-un format simplu, cu întrebări concrete și răspunsuri pe înțelesul tuturor.
În interviu, Dr. Gionea Cătălin răspunde la șapte întrebări despre vegetațiile adenoide la copii: ce sunt, ce simptome pot provoca, când sforăitul trebuie investigat, dacă pot afecta auzul și în ce situații poate fi necesară intervenția chirurgicală.
I. Când spun părinții că un copil „are polipi”, despre ce vorbim de fapt?
În general, când părinții spun „polipi”, se referă la vegetațiile adenoide, un țesut aflat în spatele nasului, care poate fi evaluat prin endoscopie nazală rigidă sau flexibilă.
Este un țesut normal, pe care îl avem cu toții în copilărie. Problema apare atunci când crește prea mult sau se inflamează și începe să împiedice respirația normală pe nas.
De aceea, faptul că un copil are vegetații adenoide nu înseamnă automat că trebuie operate. Important este cât de mult îl afectează.
II. Care sunt semnele care ar trebui să îi facă pe părinți să se gândească la o problemă cu vegetațiile adenoide?
Cel mai ușor de observat este felul în care respiră copilul. Dacă respiră frecvent pe gură, doarme cu gura deschisă, sforăie sau are nasul înfundat aproape permanent, chiar și când nu este răcit, merită făcut un consult ORL.
Mai sunt și alte lucruri la care părinții pot fi atenți: somn agitat, treziri frecvente, transpirație în timpul nopții sau, în cazurile mai importante, pauze de respirație observate în somn.
Uneori, problema se vede și prin faptul că acel copil este mai obosit sau mai iritabil în timpul zilei.
III. Sforăitul este normal la copii sau ar trebui să ne îngrijoreze?
Un copil poate sforăi ocazional, mai ales atunci când este răcit. Nu orice episod de sforăit înseamnă că există o problemă.
În schimb, dacă sforăitul apare frecvent, aproape în fiecare noapte, este zgomotos sau este însoțit de pauze de respirație, nu l-aș considera ceva normal și aș recomanda o evaluare.
Uneori, cauza este reprezentată de vegetațiile adenoide, alteori de amigdale mari sau de o combinație între mai mulți factori.
IV. Există situații în care părinții cred că micuțul are „polipi”, dar cauza este cu totul alta?
Da, și se întâmplă destul de des. Un copil poate respira pe gură sau poate avea nasul înfundat din cauza unei rinite alergice, a unor infecții repetate sau a altor probleme nazale, nu neapărat din cauza vegetațiilor adenoide.
De aceea, nu este ideal să punem diagnosticul doar după simptomatologie sau după ce ne spune cineva că „sigur are polipi”.
La consult încercăm să vedem care este cauza reală și, mai ales, cât de mult afectează respirația și somnul copilului.
V. Pot „polipii” să afecteze și auzul copilului?
Da, și acesta este un aspect pe care părinții îl trec uneori cu vederea. Vegetațiile adenoide sunt situate foarte aproape de zona în care se deschid trompele lui Eustachio, care au un rol important în funcționarea urechii medii.
Atunci când vegetațiile sunt mari și apar probleme de ventilație a urechii, se poate acumula lichid în spatele timpanului. Copilul poate ajunge să audă mai slab, fără să aibă neapărat durere.
Uneori, părinții observă doar că dă televizorul mai tare, cere să i se repete sau pare mai neatent.
VI. Înseamnă că, dacă un copil are „polipi” mari, trebuie neapărat operat?
Nu. Dimensiunea vegetațiilor este importantă, dar nu este singurul criteriu după care luăm decizia.
Ne interesează mai ales ce probleme provoacă: cât de mult este afectată respirația, cum doarme copilul, dacă există sforăit important sau apnee, dacă apar probleme la nivelul urechilor și dacă auzul este afectat.
În unele situații putem încerca tratament și urmărire. În altele, atunci când simptomele sunt importante și persistente, intervenția chirurgicală poate fi cea mai bună soluție.
Cu alte cuvinte, nu operăm o fotografie sau un procent de obstrucție, ci tratăm copilul și problemele pe care vegetațiile le provoacă.
VII. Care este mesajul dumneavoastră pentru părinții care suspectează că micuțul lor are „polipi”?
Să nu intre în panică, dar nici să nu ignore problema dacă simptomele persistă. Un copil care respiră pe gură, sforăie în mod constant sau doarme prost merită evaluat, mai ales dacă aceste lucruri se întâmplă și atunci când nu este răcit.
Și aș mai spune că nu orice copil cu „polipi” trebuie operat și nu orice copil care sforăie are nevoie de intervenție chirurgicală.
Rolul consultului ORL este tocmai de a vedea care este cauza și cât de mult afectează copilul, pentru ca tratamentul să fie adaptat situației lui.
Sursă:
Interviu Medicina-Timisoara.ro cu Dr. Gionea Cătălin, medic specialist Otorinolaringologie (ORL).